RGB versus CMYK

Despre RGB şi CMYK

 

De multe ori, este dificil de înţeles de ce culorile de pe monitor diferă de culorile care se văd pe print.

Sistemul RGB se bazează pe emisia de lumină roşie ( Red ), verde ( Green ) şi albastră ( Blue). Acestea sunt culori aditive. Prin combinarea lor se obţine alb. Pe acest principiu se bazează în general sistemele de afişare ( monitoare, televizoare, panouri publicitare).

Sistemul CMYK se bazează pe absorbţia luminii ambientale de către suportul pe care sunt depuse cele 4 culori: Cyan, Magenta, Yellow şi Key (black ). Acestea sunt culori substractive. Culoarea albă este de fapt culoarea suportului ( nu se depune deloc culoare) iar negru se obţine prin depunerea de CMYK 100 % sau K 100%. Pe acest principiu se bazează tipărirea, inclusiv pe utilajele de tipar digital.

Gamut culori

Dupa cum se vede în imaginea de mai sus, gamutul RGB acoperă mai mult decât gamutul Pantone, gamutul CMYK fiind cel mai mic.

Deci prin sistemul RGB se pot reproduce mai multe culori decât prin sistemul CMYK.

În principiu un material care se pregăteşte pentru afişare pe sisteme care emit lumină trebuie lucrat RGB iar un material pentru print trebuie lucrat CMYK.

Se poate face transformarea din RGB în CMYK ( dar se pierde informaţia de culoare RGB nereproductibil CMYK) şi invers dar la transformarea CMYK în RGB ceea ce se vizualizează pe ecranul monitorului va fi aproape identic în ambele sisteme.

Adobe Photoshop permite vizualizarea gamutului activând opţiunea în meniul „View” > Gamut warning. Porţiunile gri de pe ecran reprezintă culori care nu au corespondenţă în CMYK.

În general imprimantele mici, de birou, prelucrează fişierele RGB astfel încât să păstreze cât mai fidel conţinutul, conversia în CMYK făcându-se pe baza unui profil propriu al imprimantei. Totuşi, costurile de tipărire pentru lucrările cu acoperire mare sunt de câteva ori ( chiar zeci de ori ) mai mari decât la imprimantele de producţie. Şi costul suportului de tipărire necesar obţinerii unei calităţi foarte bune a printului este mult mai mare decât pentru imprimantele de producţie.

Imprimantele de producţie folosesc mai bine fişierele în format CMYK, conversia făcându-se în RIP ( Raster Image Processor). RIP-ul este o componentă hardware/software care poate fi încorporată în maşina de tipar sau într-un computer dedicat, conectat direct la maşina de tipar ( la echipamentele mai performante). În RIP fişierul trimis către print este transformat în imagine bitmap separată pe cele 4 culori, CMYK, pe baza setărilor dorite.

Concluzia este că nu toate culorile RGB pot fi reproduse în sistem CMYK !

Sper ca această scurtă disertaţie pe tema RGB versus CMYK v-a fost de folos.